intentare

See also: intentaré

Italian

Etymology

From Latin intentāre (“to point at”).

Pronunciation

• IPA^(key): /in.tenˈta.re/
• Rhymes: -are
• Hyphenation: in‧ten‧tà‧re

Verb

intentàre (first-person singular present intènto or inténto, first-person singular past historic intentài, past participle intentàto, auxiliary avére)

1. (transitive, law) to start or institute proceedings against

Conjugation

    Conjugation of intentàre (-are) (See Appendix:Italian verbs)

infinitive	intentàre
auxiliary verb		avére	gerund		intentàndo
present participle		intentànte	past participle		intentàto
person	singular			plural
	first	second	third	first	second	third
indicative	io	tu	lui/lei, esso/essa	noi	voi	loro, essi/esse
present	intènto, inténto	intènti, inténti	intènta, inténta	intentiàmo	intentàte	intèntano, inténtano
imperfect	intentàvo	intentàvi	intentàva	intentavàmo	intentavàte	intentàvano
past historic	intentài	intentàsti	intentò	intentàmmo	intentàste	intentàrono
future	intenterò	intenterài	intenterà	intenterémo	intenteréte	intenterànno
conditional	io	tu	lui/lei, esso/essa	noi	voi	loro, essi/esse
present	intenterèi	intenterésti	intenterèbbe, intenterébbe	intenterémmo	intenteréste	intenterèbbero, intenterébbero
subjunctive	che io	che tu	che lui/che lei, che esso/che essa	che noi	che voi	che loro, che essi/che esse
present	intènti, inténti	intènti, inténti	intènti, inténti	intentiàmo	intentiàte	intèntino, inténtino
imperfect	intentàssi	intentàssi	intentàsse	intentàssimo	intentàste	intentàssero
imperative	—	tu	Lei	noi	voi	Loro
		intènta, inténta	intènti, inténti	intentiàmo	intentàte	intèntino, inténtino
negative imperative		non intentàre	non intènti, non inténti	non intentiàmo	non intentàte	non intèntino, non inténtino

Related terms

• intento

Anagrams

• intenterà, internate, nettarine, retinante

Latin

Verb

intentāre

1. inflection of intentō:
   1. present active infinitive
   2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

From intenta +‎ -re.

Noun

intentare f (plural intentări)

1. suing

Declension

Declension of intentare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) intentare	intentarea	(niște) intentări	intentările
genitive/dative	(unei) intentări	intentării	(unor) intentări	intentărilor
vocative	intentare, intentareo		intentărilor

References

• intentare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Spanish

Verb

intentare

1. first/third-person singular future subjunctive of intentar