măcina

See also: macina

Romanian

Etymology

Inherited from Late Latin māchināre (“mill, grind”), a verb based on Latin māchina (“device, mill”), an early borrowing from Greek. Compare Aromanian matsin, mãtsinari, Italian macinare.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a măcina (third-person singular present macină, past participle măcinat) 1st conj.

1. to grind, crush
2. to mill

Conjugation

    conjugation of măcina (first conjugation, no infix)

infinitive			a măcina
gerund			măcinând
past participle			măcinat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	macin	macini	macină	măcinăm	măcinați	macină
	imperfect	măcinam	măcinai	măcina	măcinam	măcinați	măcinau
	simple perfect	măcinai	măcinași	măcină	măcinarăm	măcinarăți	măcinară
	pluperfect	măcinasem	măcinaseși	măcinase	măcinaserăm	măcinaserăți	măcinaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să macin	să macini	să macine	să măcinăm	să măcinați	să macine
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		macină			măcinați
	negative		nu măcina			nu măcinați

Derived terms

• măcinare
• măcinat
• măcinatură

See also

• pisa