odora

Italian

Verb

odora

1. inflection of odorare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Anagrams

• adoro, adorò

Latin

Adjective

odōra

1. inflection of odōrus:
   1. nominative/vocative/ablative feminine singular
   2. nominative/accusative/vocative neuter plural

Adjective

odōrā

1. ablative feminine singular of odōrus

Verb

odōrā

1. second-person singular present active imperative of odōrō

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin odoro.

Pronunciation

• IPA^(key): /o.doˈra/

Verb

a odora (third-person singular present odorează, past participle odorat) 1st conj.

1. to smell

Conjugation

    conjugation of odora (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a odora
gerund			odorând
past participle			odorat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	odorez	odorezi	odorează	odorăm	odorați	odorează
	imperfect	odoram	odorai	odora	odoram	odorați	odorau
	simple perfect	odorai	odorași	odoră	odorarăm	odorarăți	odorară
	pluperfect	odorasem	odoraseși	odorase	odoraserăm	odoraserăți	odoraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să odorez	să odorezi	să odoreze	să odorăm	să odorați	să odoreze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		odorează			odorați
	negative		nu odora			nu odorați

Related terms

• odor
• odoare
• odorant

Serbo-Croatian

Pronunciation

• IPA^(key): /ǒdora/
• Hyphenation: o‧do‧ra

Noun

òdora f (Cyrillic spelling о̀дора)

1. robe, vestment
2. uniform

Declension

Declension of odora

	singular	plural
nominative	odora	odore
genitive	odore	odora
dative	odori	odorama
accusative	odoru	odore
vocative	odoro	odore
locative	odori	odorama
instrumental	odorom	odorama