împăra

See also: impara

Romanian

Etymology

Inherited from Late Latin impālāre, from Latin pālus. Compare Aromanian mpãrari, mpar.

Verb

a împăra (third-person singular present împărează, past participle împărat) 1st conj.

1. (regional) to impale, stab
2. (figuratively) to publish, make known (sense derived from the act of posting information on poles)

Conjugation

    conjugation of împăra (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a împăra
gerund			împărând
past participle			împărat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	împărez	împărezi	împărează	împărăm	împărați	împărează
	imperfect	împăram	împărai	împăra	împăram	împărați	împărau
	simple perfect	împărai	împărași	împără	împărarăm	împărarăți	împărară
	pluperfect	împărasem	împăraseși	împărase	împăraserăm	împăraserăți	împăraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să împărez	să împărezi	să împăreze	să împărăm	să împărați	să împăreze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		împărează			împărați
	negative		nu împăra			nu împărați

Related terms

• par

See also

• înțepa
• înfige
• împunge
• înjunghia
• străpunge