dăuna

See also: dauna and daună

Romanian

Etymology

From daună. May also correspond to Latin damnāre, present active infinitive of damnō (therefore a doublet of damna).

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a dăuna (third-person singular present dăunează, past participle dăunat) 1st conj.

1. to damage, harm, injure

   Synonyms: păgubi, vătăma

Conjugation

    conjugation of dăuna (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a dăuna
gerund			dăunând
past participle			dăunat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	dăunez	dăunezi	dăunează	dăunăm	dăunați	dăunează
	imperfect	dăunam	dăunai	dăuna	dăunam	dăunați	dăunau
	simple perfect	dăunai	dăunași	dăună	dăunarăm	dăunarăți	dăunară
	pluperfect	dăunasem	dăunaseși	dăunase	dăunaserăm	dăunaserăți	dăunaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să dăunez	să dăunezi	să dăuneze	să dăunăm	să dăunați	să dăuneze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		dăunează			dăunați
	negative		nu dăuna			nu dăunați

Related terms

• daună
• dăunos

See also

• strica, răni
• damna