esplicare

Italian

Etymology

Borrowed from Latin explicāre. Doublet of spiegare, which was inherited.

Pronunciation

• IPA^(key): /e.spliˈka.re/
• Rhymes: -are
• Hyphenation: e‧spli‧cà‧re

Verb

esplicàre (first-person singular present èsplico, first-person singular past historic esplicài, past participle esplicàto, auxiliary avére)

1. (transitive) to carry out, perform (an activity)
2. (transitive, literary, uncommon) to explain, explicate, expound; to spell out
3. (transitive) to express, to show (one's ability, etc.)

Conjugation

    Conjugation of esplicàre (-are) (See Appendix:Italian verbs)

infinitive	esplicàre
auxiliary verb		avére	gerund		esplicàndo
present participle		esplicànte	past participle		esplicàto
person	singular			plural
	first	second	third	first	second	third
indicative	io	tu	lui/lei, esso/essa	noi	voi	loro, essi/esse
present	èsplico	èsplichi	èsplica	esplichiàmo	esplicàte	èsplicano
imperfect	esplicàvo	esplicàvi	esplicàva	esplicavàmo	esplicavàte	esplicàvano
past historic	esplicài	esplicàsti	esplicò	esplicàmmo	esplicàste	esplicàrono
future	esplicherò	esplicherài	esplicherà	esplicherémo	esplicheréte	esplicherànno
conditional	io	tu	lui/lei, esso/essa	noi	voi	loro, essi/esse
present	esplicherèi	esplicherésti	esplicherèbbe, esplicherébbe	esplicherémmo	esplicheréste	esplicherèbbero, esplicherébbero
subjunctive	che io	che tu	che lui/che lei, che esso/che essa	che noi	che voi	che loro, che essi/che esse
present	èsplichi	èsplichi	èsplichi	esplichiàmo	esplichiàte	èsplichino
imperfect	esplicàssi	esplicàssi	esplicàsse	esplicàssimo	esplicàste	esplicàssero
imperative	—	tu	Lei	noi	voi	Loro
		èsplica	èsplichi	esplichiàmo	esplicàte	èsplichino
negative imperative		non esplicàre	non èsplichi	non esplichiàmo	non esplicàte	non èsplichino

Related terms

• esplicabile
• esplicarsi
• esplicazione

Anagrams

• saperceli, scalperei

Romanian

Noun

esplicare f (plural esplicări)

1. Obsolete form of explicare.

Declension

Declension of esplicare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) esplicare	esplicarea	(niște) esplicări	esplicările
genitive/dative	(unei) esplicări	esplicării	(unor) esplicări	esplicărilor
vocative	esplicare, esplicareo		esplicărilor

References

• esplicare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Spanish

Verb

esplicare

1. first/third-person singular future subjunctive of esplicar