săgeta

See also: sageta

Romanian

Etymology

Inherited from Latin sagittāre, present active infinitive of sagittō.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a săgeta (third-person singular present săgetează, past participle săgetat) 1st conj.

1. to shoot or hit with an arrow
2. to wound or kill with an arrow
3. to dart

Conjugation

    conjugation of săgeta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a săgeta
gerund			săgetând
past participle			săgetat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	săgetez	săgetezi	săgetează	săgetăm	săgetați	săgetează
	imperfect	săgetam	săgetai	săgeta	săgetam	săgetați	săgetau
	simple perfect	săgetai	săgetași	săgetă	săgetarăm	săgetarăți	săgetară
	pluperfect	săgetasem	săgetaseși	săgetase	săgetaserăm	săgetaserăți	săgetaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să săgetez	să săgetezi	să săgeteze	să săgetăm	să săgetați	să săgeteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		săgetează			săgetați
	negative		nu săgeta			nu săgetați

Derived terms

• săgetare
• săgetător
• săgetătură

Related terms

• săgeată
• săgetar

See also

• arc